Carcasa în care trăim

O țestoasă în ziua de Paște 🙂

Avem nevoie de protecție, de aceea locuim în spații solide, cu uși, ziduri și acoperiș, ne acoperim trupurile cu haine, groase iarna și sumare vara, și ne păzim corpul și integritatea fizică prin reguli, norme și legi pe care, de cele mai multe ori, le și respectăm. Necesitățile supraviețuirii ancestrale au rămas adânc amprentate în codul genetic uman, chiar dacă azi riscul de a fi vânați și mâncați e practic nul atâta vreme cât rămânem pe tărâmul civilizației și nu ne aventurăm, orbește, în sălbăticie.

Cu toate astea, armurile pe care le purtăm zi de zi au devenit din ce în ce mai sofisticate și elaborate, iar astăzi am ajuns să îmbrăcăm atâtea straturi de zale, să cream atâtea măști și să compunem asemenea prezențe falnice, încât nici nu mai realizăm că ceea ce ascundem de fapt, în spatele tuturor acestor construcții impunătoare, este însăși INIMA.

Acea inimă fragilă pe care o posedăm cu toții, care ne-a durut în mii de chipuri de când ne-am născut și până acum, și pe care cei mai mulți dintre noi au ales s-o „acopere” cu o platoșă dură și foarte puțini s-o mai lase, în vreun fel, la vedere. Atât de grele au fost loviturile asupra EI, încât am decis s-o ridicăm de jos și s-o suim într-un „turn de fildeș”, ca să uităm, complet și definitiv, de durere. Să pretindem că EA nu există atunci când vine cineva s-o caute sau să inventăm orice truc și să creem orice spectacol plauzibil de arătat în locul EI. Trăind ca niște roboți care au învățat să vorbească și să se poarte, dar fără să și simtă.

Ca adulți, e de ajuns să ne amintim și re-simțim episoadele de respingere, trădare, abandon sau inadecvare pe care le-am trăit fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu în viață, ca să „ne fi băgat deja mințile în cap” și „inima la cutie”. Și da, nu e un act de lașitate, ci de pură supraviețuire, să-ți menții inima în siguranță, în carcasa ei frumoasă și solidă în care e păstrată, ori de câte ori simțim pericolul de a fi vânată și sfâșiată. Procedând întocmai unei țestoase înțelepte și precaute, care trăiește mult și bine la adăpostul carapacei sale dure, imposibil de pătruns.

Dar să neglijăm faptul că inima nu e doar un mușchi care pompează sângele ce ne ține în viață, ci însuși sediul central al simțirii umane și făuritorul de emoții divine pe Pământ este, poate, cea mai mare uitare în care ne găsim noi, ca oameni, în acest moment. Da, putem munci, mânca, dormi, construi, face copii și întreține astfel viața pe planetă, dar fără dragoste și iubire pură, compasiune și vulnerabilitate în relație cu ceilalți, existența noastră este la fel de dezolantă ca un parc de distracții pe care nu-l vizitează nimeni. Ca o cetate minunată, plină de bogății, ale cărei zăvoare au fost ferecate și în care am rămas, de fapt, singuri și prizonieri.

P.S: Mulțumesc, Marius Dascălu, pentru fotografia care susține acest articol, și ție, Andreea Ionescu, pentru ideea lui primordială 🙂

 

Excese în vremea Sărbătorilor

Masă festivă tipică în familia mea

Vine Paștele iar lăcomia și poftele celor care au postit, dar chiar și-ale celor care nu, ating cote maxime în seara de Înviere și apoi de-a lungul celor 3 zile de festin. Cumva, orice mare sărbătoare a devenit sinonimă cu desfrâul culinar, de parcă toată abstinența din post cere a fi răzbunată prin munți de mâncare și râuri de alcool. Acum apar cele mai mari excese pe peste an, cu oameni greoi și obosiți, cu burți pline și minți încețoșate (și aici nu mă refer strict la starea de beție, ci la unul dintre cele mai supărătoare efecte ale mâncatului cu nemiluita, din care rezultă o gândire neclară și limitată de corpul surmenat cu digestia anevoioasă).

Sărbătorile sunt, într-adevăr, un prilej de bucurie, de a te așeza la aceeași masă cu cei dragi și de a savura, alături de ei, clipe frumoase și bucate alese. De a celebra PREZENTUL și de a te scălda în energia caldă a iubirii de semeni. Dar, luați de valul lăcomiei, confruntați cu zeci de feluri de mâncăruri puse în fața noastră, majoritatea dintre noi uităm de armonie, echilibru și cumpătare, și transformăm o sărbătoare a sufletului într-o sărbătoare a burții. Căci spiritul nostru frumos și liber devine prizonier într-un corp perturbat de gaze, balonare, greață și tot soiul de efecte secundare ale sistemelor ce funcționează acum pe avarie.

Cu toții cunoaștem adevăratul tablou pantagruelic de Sărbători iar întrebarea care se naște este ce putem face? Cum rezistăm presiunii de grup, presiunii momentului, presiunii propriilor pofte și nevoi imediate? Cum spunem NU bunătăților, cum ne înfrânăm cele mai mari tentații, cum supraviețuim? Iar răspunsul, pe care eu însămi l-am descoperit de acum 4 ani de când am devenit vegană – adică nu tu carne, nu tu brânză, nu tu ouă de Paște – este simplu: CU CONȘTIENȚĂ. Știu ce îmi face bine și ce nu și ALEG CONȘTIENT ce și cât mănânc, ce și cât beau, ce și cât explic celor din jur care poate privesc ciudat alte alegeri și acțiuni, diferite de ale lor. Sunt perfect lucidă că există posibilitatea de a cădea în ispită – energia grupului poate fi greu de înfruntat – tocmai de aceea mă „echipez” dinainte cu tenacitate și…liber arbitru.

Iar dincolo de motivația puternică de a face lucrurile într-un anume fel și de a nu mă lăsa deturnată de circumstanțele de moment, am să vă dezvălui și câteva trucuri concrete prin care timpul petrecut la masa de Sărbători să nu se măsoare în kilograme de alimente, litri de băutură sau tone de frustrări:

• Mestec încet și nu mă grăbesc să termin ce am în farfurie. Știu că tendința noastră naturală este să înfulecăm cu poftă și să înghițim pe jumătate mestecat bolul alimentar, dar vă propun cu această ocazie să mestecați conștient, să fiți atenți la gusturi, texturi și senzații. În acest mod, creierul va primi mai ușor semnalele de satisfacție și se va mulțumi cu calitatea, nu cu cantitatea a ceea ce mâncăm.

•  Mă asigur că pe masă se găsesc destule alternative gustoase pentru a putea refuza felurile de mâncare sau alimentele pe care eu nu le consum. Atâta vreme cât în fața mea vor exista doar cărnuri, sosuri brânzoase și ouă multicolore, este evident că nu am din ce să aleg și aș fi tentată să cedez situației. Dar dacă rog gazda sau eu însămi vin pregătită cu o salată de vinete, niște zacuscă sau orice preparat „permis”, plus toate legumele crude de sezon care se pun, uneori doar de decor, pe masa festivă, atunci înseamnă că am un meniu asigurat și pot mânca nestingherită, cot-la-cot cu ceilalți.

• Nu nasc polemici și stârnesc discuții despre alegerile mele alimentare. Da, mereu vor exista unii curioși, bine sau rău intenționați, care să încerce să afle de ce așa și pe dincolo, și cum de eu nu consum cutare și cutare lucru. În timp, am descoperit pe propria piele că a mânca diferit este nu doar un subiect sensibil, ci și un motiv de separare și conflict între oameni. Iar ca să te păstrezi în spiritul de pace și armonie al festivităților, singurul lucru decent este să te sustragi cu politețe din eventualele dezbateri, să nu jignești și acuzi pe nimeni pentru opțiuni și viziuni diferite, și să practici acceptarea, indiferent de ce se întâmplă sau se mănâncă lângă tine. Iar dacă ești direct încolțit, să te faci că mesteci, că ești prins cu altceva și să schimbi, direct sau indirect, subiectul.

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă doresc Sărbători în pace, liniște și prezență conștientă, la masă și nu numai. Poftă bună și Paște Fericit!

 

 

Reciclare de sezon

Un colțișor preferat din casă

Sunt ferm convinsă că spațiul în care trăim ne aduce sau, dimpotrivă, ne ia din liniștea și starea de bine pe care e necesar să le simțim în contextul de ACASĂ. Dar astăzi nu intenționez să vorbesc nici despre design interior, nici despre feng shui – deși ambele sunt subiecte interesante și folositoare – ci, mai degrabă, despre partea „nevăzută” din casele noastre, anume despre ce se află în spatele ușilor de la camere și dulapuri, depozitat în unghere ascunse sau în cutii bine pitite și de mult uitate. Da, mă refer la balastul pe care aproape orice locuință îl strânge peste timp, la toate acele lucruri pe care nu le mai folosim dar de care nici nu ne îndurăm să ne despărțim.

Haine, maculatură, aparatură și tot soiul de mici sau mari „colecții” – toate ne încarcă spațiul vital, acumulând energie stagnantă în fiecare ungher al casei, chiar dacă unii dintre noi am reușit să o ascundem și mascăm. Și chiar și atunci când suntem maeștri în a cosmetiza „de ochii lumii” camerele și a îndesa surplusul prin trucuri mai mult sau mai puțin funcționale, asta nu înseamnă că am reușit să ne eliberăm cu adevărat de mizeria din jur. Iar când spun mizerie, mă refer strict la tot ce e rezidual, necontrolat și în exces.

Dacă ai deschis ușa la dressing și numeri nu-știu-câte umerașe cu haine nepurtate de ani buni, acelea sunt reziduuri! Dacă arunci privirea în dulapurile din hol, living sau bucătărie și nici măcar nu mai ții minte tot ce ai acolo, acelea sunt reziduuri! Dacă dai ochii de oricare obiect pe care l-ai pus bine pentru că cine știe când va (re)veni vremea lui, acela e reziduu. Iar reversul tuturor acestor atașamente și emoții pe care le avem în fața posesiunilor noastre excesive, fie ele mici sau mari sau vechi sau noi, este o încărcătura energetică invizibilă, ca atunci când ceva te apasă și nici măcar nu știi ce.

Cel mai interesant a fost când am citit prima oară, într-un tratat de medicină alternativă, despre legătura dintre lucrurile acumulate în casele noastre și ficat. Atunci de-abia teoria curățării spațiului a făcut sens cu adevărat: în universul holografic din care facem parte – în care fiecare entitate sau obiect are un corespondent – ficatul uman, adică organul nostru principal de depozitare, printre multiplele sale funcții vitale, este intrinsec legat de depozitele din spațiul vital extern. Balastul din casă reprezintă balast pentru ficat, iar eliberarea de exces din jur determină eliberarea de exces (toxine, otrăvuri, blocaje) din acest organ.

Poate rezonezi cu această teorie, poate nu, în orice caz putem cu toții remarca frumoasa sincronicitate dintre tradiționala curățenie de primăvară a casei care ni se recomandă tuturor și nevoia organelor noastre de curățare – ficat și rinichi în special – de a face detoxifiere în sezonul de trecere de la rece la cald. Eu am aplicat principiul pe propria-mi locuință – încet și sigur, am trecut prin mai toate dulapurile din care apoi am scos balaurii 🙂 – iar sentimentul de după a fost unul eliberator. Nu doar că am făcut lună prin cotloanele casei și am dat sau aruncat tot ceea nu-mi mai era necesar în prezent, ceea ce îți aduce oricum o mare mulțumire, dar pot să spun, cu mâna pe inimă, că după aceea m-am simțit fizic ușoară și curată, ca și cum tocmai făcusem loc pentru noi energii în corpul meu.

Detox de primăvară

Supă de post cu cartofi, praz și tarhon, servită cu fire de ceapă verde

Postul Paștelui este – și așa a fost gândit de către cei care luau deciziile pentru mase încă dinaintea dar și după era noastră – ca o perioadă de respiro alimentar. Cu alte cuvinte, înaintașii noștri, de 2 ori pe an, iarna și primăvara, prevedeau perioade de post care însumau câteva luni în total, intervale în care corpul nostru fizic să ia o pauză de la proteina animală și alcool, eliminând temporar hrana grea și mult mai greu de digerat.

În esență, acestea sunt întocmai principiile de bază ale detoxifierii moderne, pentru că marea majoritate dintre noi, obișnuită cu o dietă bazată pe carne, lactate și ouă, are în această perioadă calendaristică șansa să țină post, adică să adopte un stil alimentar mai ponderat, trecând practic printr-un proces de detox blând care curăță organismul de toxine și reziduuri acumulate prin consumul regulat de alimente acide, așa cum clasificăm astăzi categoria produselor de origine animală.

Nimeni, la vremea la care se scria Biblia, nu avea cum să cunoască terminologia actuală – detoxifiere, proteine animale, hrană acidă sau hrană alcalină – dar principiile străvechi nu s-au schimbat, omul având nevoie în prezent, poate mai mult decât niciodată, de a traversa perioade de abstinență alimentară tocmai pentru a-i da propriului corp ocazia de a face curățenie prin toate cotloanele ființei sale. Și nu e nici măcar nevoie să fii religios pentru a înțelege că postul, așadar, e o chestiune de igienă personală internă, la fel de importantă precum igiena personală externă.

Consumatorii de dietă standard – cei care mănâncă puțin (sau mult) din toate – sunt primii care pot face cunoștință cu beneficiile unei diete lipsite de proteină animală, având acum ocazia de a se înfrupta din gusturile și proprietățile proteinelor vegetale, precum fasole, mazăre, linte, năut. O mâncare lejeră cu oricare dintre ele, plus a salată mare și crudă alături, este, cu siguranță, una dintre cele mai îndestulătoare mese pe care le poți servi în post. Pentru unii, acesta e momentul când realizează că pot trăi fără carne, decizând, astfel, să rămână vegetarieni.

Pauza de lactate, la fel, va fi o binemeritată perioadă de curățare a limfei – cel mai important aspect legat de detox – iar persoanele care vor fi atente la semnalele corpului acum vor remarca că elimină mai puțin mucus și se simt, în general, mai ușoare și mai…clare! Toate lactatele sunt formatoare de mucus, responsabilul numărul 1 în reținerea toxinelor în organism și blocarea lor la nivelul zonelor-cheie din sistem: cap, gât, intestine, în jurul glandelor și organelor sensibile.

Acum, cei mai mulți postitori, din cauza lipsei de carne, ouă și lactate, dau, de obicei, iama în extrema înșelătoare a produselor de panificație. Consumul de pâine, covrigi și covrigei crește până la cer în lunile de primăvară, dar să nu uităm că glutenul nu este prieten cu corpul uman (am explicat aici de ce https://jurnaldedetox.wordpress.com/2016/03/18/retete-fara-gluten/) iar evitarea lui până la abstinență totală dă corpului ocazia să-și facă detoxul nestigherit.

Iar pentru cei ce înțeleg că postul, e, de fapt, O CURĂȚARE, atunci nu-mi rămâne să adaug decât că orice mâncare grea NU slujește acestui proces. Da, aici mă gândesc fix la cei care stau acum cu un castron mare de cartofi prăjiți în față și se cred, în sinea lor, pedepsiți :). Pentru ei și pentru toți cititorii acestui blog, îndemnul de azi – și de oricând e vorba de mâncare și băutură – este MAI PUȚIN, MAI NATURAL, MAI SĂNĂTOS.

Învățăm să putem

Un scurt mesaj motivațional

Fiecare dintre noi are unul sau mai multe capitole la care vrea să lucreze dar atunci când vine concret vorba să o facă, de undeva, din lăuntrul său, aude clar vocea lui NU POT. Care apoi capătă tonuri de NU ACUM, NU AM TIMP, NU SUNT PREGĂTIT și așa mai departe.

La prima vedere, aparenta neputința este ușor confundată cu lipsa de voință și cei mai mulți dintre noi cădem ușor în capcana de a ne face vinovați că nu suntem suficient de puternici să reușim ce ne-am propus. „Nu am voință să slăbesc”, „nu am voință să mă las de fumat”, „nu am voință să mă țin de sport”, „nu am voință să fac o schimbare” – toate aceste gânduri, rostite sau nu cu voce tare, se transformă progresiv în credințe care ajung, într-adevăr, să ne limiteze aria de posibilități și să pună pe noi ștampila de neputincioși.

Dar cei care au încercat o dată sau de mai multe ori să atingă un obiectiv ca cele enumerate mai sus, au eșuat și apoi s-au resemnat cu falsa impresie că nu sunt în stare, nu au aflat încă metoda corectă prin care se pot duce la bun sfârșit și împlini cu adevărat astfel de planuri: nu voința este răspunzătoare de succes, ci reorientarea minții către alte zone de interes și captarea atenției în altă direcție.

Când un fumător se îmbarcă într-un zbor de 12 ore, nu voința este cea care îl determină să nu își aprindă o țigară, ci faptul că știe că oricum nu poate să fumeze și atunci gândurile lui se mută, relativ ușor, în altă parte: la filmul de pe ecran, la priveliștea de pe geam, la alți pasageri și tot așa. Astfel, el reușește să nu mai fumeze de-abia când atenția și concentrarea lui s-au deplasat de pe obiectul X pe obiectul Y.

Este, practic, același efect ca atunci când suntem îndrăgostiți: cui dintre noi îi mai arde de mâncare atunci când gândurile și energia noastră merg cu intensitate către persoana iubită? Sau cărui copil i se mai face foame atunci când se află în față cu jucăria mult dorită pe care abia o descoperă și de care nu se mai satură ore în șir?

Ei bine, putem replica fenomenul chiar și atunci când nu suntem îndrăgostiți și nici nu primim jucăria preferată 🙂 Putem să-i dăm minții noastre ceva de lucru – o activitate creativă, ceva care să ne distragă atenția și să ne facă în același timp plăcere – și vom vedea că vor trece ore, chiar zile în care nu ne vom gândi obsesiv că ne e greu fără…dulciuri, țigări, internet sau alte mici mari dependențe care ne dau impresia că nu putem trăi fără ele.

Când am ținut postul cu apă de 7 zile, nu vă imaginați că m-am gândit prea mult la mâncare sau m-am fixat pe ideea că nu o să mai pun ceva în gură atâta timp. Dacă mi-aș fi canalizat atenția pe acest aspect, cu siguranță că aș fi căzut răpusă de foame, la propriu și la figurat. În schimb, am căutat să mă concentrez pe ce frumos e să te plimbi în natură, să vezi sau să citești ceva care îți hrănește spiritul, pe planuri și obiective curente sau de viitor. Am găsit lucruri care să mă entuziasmeze și m-am abandonat cu totul. Așa am învățat eu că se poate și că POT.

Hrană contra oboselii

Salată caldă de legume cu caracatiță la grătar

A trecut deja prima lună de primăvară iar lumea din jurul meu reclamă letargie, oboseală, lipsă de energie pentru a zburda cu drag de dimineață până seara. Într-un fel, blamăm astenia de sezon – efortul întețit al corpului de a se adapta de la rece la cald în această perioadă – dar, în realitate, există și o altă pistă pe care o putem explora cu succes chiar acum: să ameliorăm și vindecăm simptomele oboselii cronice prin alegerile alimentare pe care le facem.

În loc să dăm buzna în farmacii și plafare în căutare de substanțe și suplimente care să compenseze pentru lipsa noastră de vitalitate, o cale mai naturală și eficientă – superioară oricăror compuși artificiali „preparați” în laborator – este să investim mai multă atenție în ce anume introducem în corp, pentru că, astfel, fie îl ajutăm, fie îl îngreunăm.

Mai întâi, ideea de „a mânca bine” pentru a căpăta forță este una eronată. Se poate verifica foarte ușor faptul că atunci când ne umplem stomacul cu o masă îndestulată, stările care apar sunt cele de somnolență și greutate suplimentară, nicidecum nu vom avea senzația de „cal de curse”. La polul opus, cu cât avem grijă să nu mâncăm mai mult decât pentru a avea doar ceva în stomac și a atinge pragul MINIM de sațietate, atunci vom fi plăcut surprinși că ne mișcăm mai ușor, atât fizic, cât și mental.  Less is more ( mai puțin e, de fapt, mai mult) este principiul pe care eu, personal, mă bazez ori de câte ori am o perioadă solicitantă. Asta nu înseamnă că nu mănânc, ci că prefer să scad cantitatea pentru a crește anduranța. Și chiar funcționează!

Apoi, după ce reducem mărimea porțiilor, cum s-ar zice, un al doilea aspect esențial este să vedem exact ce punem pe masă. „Să lăsăm alimentele să ne fie medicamente” este ceea ce spunea Hippocrate înaintea erei noastre, chiar dacă de atunci noi, oamenii moderni, am uitat că Natura ne oferă hrana cea mai potrivită pentru corp. Gusturile noastre au devenit atât de pervertite de industria alimentară de larg consum încât tot mai puțină lume se întinde după un fruct sau o legumă atunci când îi e foame, în schimb un pachet de biscuiți sau un covrig reprezintă tentația supremă.

Niciodată o ciocolată și o cafea nu te vor hrăni – la toate nivelurile – așa cum o face o banană și un suc de portocale/smoothie verde, dar tot mai puțini dintre noi sunt dispuși să își învingă dependențele și carențele și să se orienteze către alimente vii și naturale, adevărata sursă de energie pentru corpul uman. Cu toate astea, cei care nu uită să aibă tot timpul fructe și legume în casă și să se aprovizioneze din piețe și de la standurile verzi vor observa că starea de după consumul unui fresh sau o unei salate de primăvară este mai bună decât după o masă complexă, gătită.

După o iarnă rece, în care corpul și-a făcut provizii calde, este momentul să ne debarasăm de balast – fie de kilogramele în plus, fie de stările de oboseală și somnolență – cu un plan alimentar inspirat din verdele grădinilor și piețelor, uitând de fierturi care și-au pierdut de mult culoarea. E vremea alimentelor noi, proaspete și vii, singurele care au puterea de a oferi cu generozitate nutrimentele și energia de care avem atâta nevoie acum. Și chiar dacă mâncăm și alte lucruri pe lângă – o bucată de pește, o omletă, o pâine făcută în casă – haideți să lăsăm hrana naturală și nealterată să facă parte din viața noastră cotidiană timp de o săptămână, să zicem, și să simțim apoi diferența!

Puterea din alimente

La cules de pere, octombrie 2015

De-abia aștept să apară primele fructe noi pe anul acesta, să mă dezlănuțui în castronul de căpșuni, de cireșe, de piersici și tot așa 🙂 Dar pentru că e abia martie ploios și mai avem ceva de așteptat – deși nu mă plâng deloc de banane, mango, rodii, ananas și toate minunățiile exotice pe care le putem savura acum – m-am dus către raftul de lecturi virtuale și am dat peste un pasaj al Doctorului Herbert M. Shelton, care mi s-a părut cu atât mai impresionant cu cât a fost scris de unul dintre primii vizionari și susținători ai alimentației curate și igieniste din America, pe la 1920.

“Fructele sunt printre cele mai rafinate și cele mai bune dintre toate alimentele. Nimic nu e mai plăcut decât să muști dintr-un măr mare și zemos, dintr-o banană perfect coaptă, să guști dintr-un coș plin cu fructe, dintr-un avocado dulce-cremos, sau din pulpa suculentă a unui bob de strugure. Apogeul gustului e o piersică care a atins momentul perfect de cules.
Fructele reprezintă maximul de plăcere de a mânca, o resursă imensă de hrană miraculoasă. Printr-un mix extravagant de parfumuri subtile cu arome delicioase și culori captivante, ele continuă să fie o sursă inepuizabilă pentru apetit. Dar fructele sunt mai mult decât un stimulent pentru ochi, nas și gură: ele constituie, de fapt, importante bănci de nutrimente pure, organice, hidratante. Conțin fructoza naturală care îți lasă gura apă, sunt pline de componente parfumate și acidulate, de vitamine și de minerale.
Mâncând fructe avem parte de una dintre cele mai intense plăceri. Mama Natură a conferit aroma fructelor astfel încât noi să obținem cât mai multă satisfacție, câci nimic nu e mai satisfăcător pentru papilele noastre gustative. Avem toate motivele să consumăm alimentele pe care Mama Natură le-a menit pentru noi, și să ne bucurăm de plăcerile fructelor pe care EA le-a înzestrart cu componente pure, hrănitoare, benefice“. Dr Herbert M. Shelton

Nu știu voi, dar eu plănuiesc un weekend plin (ochi) de fructe. Oricare vă plac, faceți provizii serioase și dați nestingheriți iama în ele!!! Bon apetit…

Rețete fără gluten

Spirale din porumb cu legume

De când boala celiacă – pe scurt, intolerența cronică la gluten – a devenit mai cunoscută și deci ușor de diagnosticat, tot mai multă lume evită să mai consume alimente pe bază de făină de grâu, secară și alte cereale din care se obțin pâinea și multe alte produse de panificație și patiserie aflate la mare cerere pe piață.

Considerată, pe bună dreptate, unul dintre alimentele străvechi ale omenirii, cu origini biblice și conotații afective profund întipărite în conștiința colectivă, pâinea este, practic, un subiect tabu pe marginea căruia a fost mereu greu – și încă este – să discuți în contradictoriu. Să afirmi, după mai bine de 2000 de ani, că omul e mai sănătos și mai curat fără ea.

Toți cei care sunt îndrăgostiți de pâine și plăcinte și care nu aparțin, din fericire, categoriei defavorizate a celiacilor – acei oameni cărora glutenul le macină, la propriu, intestinele până la distrugerea țesuturilor – nu au însă, cu adevărat, motive de bucurie. Pentru simplul fapt că glutenul are destule efecte nocive în corp pentru a nu fi, cu adevărat, de folos nimănui, cu sau fără probleme de digestie și asimilare.

Ce se cunoaște mai puțin despre gluten este faptul că acesta acționează ca un lipici în organism – că doar se știe rolul făinii de a lega, de a lipi elementele între ele – iar această proprietate, pe cât e de apreciată în bucătărie, pe atât este de dăunătoare pentru tubul digestiv. Pentru că glutenul formează în pereții lui o peliculă persistentă pe care se fixează toate substanțele reziduale ce, altfel, e necesar și important să circule și să fie eliminate din organism. Orice doză de gluten consumată rămâne minim 3 săptămâni în sistem și îngreunează tot procesul digestiv și excretor, iar toxinele stagnante, lipite în interior, se acumulează și dau, în timp, probleme de sănătate nu doar la nivel de stomac, intestin gros și subțire, ci chiar la nivel de boli autoimune ( e binecunoscută interdicția medicală de a consuma gluten pentru suferinzii de tiroidă Hashimoto, de exemplu).

Eu nu mai consum gluten de 1 an și jumătate și tonusul meu general e mai bun, mă simt mai lejeră și mai ușoară. Iar pentru cei care susțin aportul de fibre din pâine ca factor esențial în tranzitul intestinal, îi asigur că substituirea cerealelor cu legume și fructe este mult mai benefică în cazul constipației. Dar, recunosc, din când în când, poftesc la o porție de paste așa, ca pe vremuri. Iar atunci merg la raionul specializat din supermarket și aleg spaghete sau penne sau spirale din cereale care nu conțin gluten. Slavă Cerului pentru hrișcă, orez și porumb!

Și pentru că e primăvară, vine weekendul și ne simțim creativi, de ce să nu amestecăm în wok niște rondele de ceapă și usturoi usturoi verde, câteva roșii cherry, jumătate de ardei kapia roșu și jumătate de dovlecel, tăiate mărunt, să le lăsăm câteva minute să se pătrundă și apoi să tăvălim pastele fierte cu 2 linguri de salsa de roșii pe patul de legume? Iar la sfârșit, să mai adaugăm un vârf de chilli și o brumă de cimbru și busuioc, pentru un final rupt din cărțile de bucate mediteraneene? 🙂

Consultanță în nutriție și detoxifiere

Smoothie home-made cu banane și fructe de pădure

Ca absolventă a programului Școala Sănătate 5D: Dietă, Detoxifiere, Luarea Deciziei, Detașare și Deschidere, sub coordonarea Sorinei Soescu, și, mai ales ca un practicant de mai mulți ani al schimbării alimentației în funcție de nevoile și stadiul de sănătate al corpului meu, sunt pregătită să anunț deschisă sesiunea de consultații pe 2016 pentru toți cei care au nevoie de cunoaștere, ghidare și implementare pe partea generic numit DIETĂ.

Tot mai multă lume simte nevoia unei schimbări la capitolul hrană din simplul motiv că ceea ce introducem în sistem ne oferă sau, dimpotrivă, ne ia din energie, din forța vitală, din starea de bine. Alimentația este, cum bine ați intuit, una dintre cheile prin care ne putem atinge potențialul fizic și energetic. Fie că e vorba de kilograme în plus sau în minus, de o afecțiune sau de o boală, sau pur și simplu de nivelul de bunăstare emoțională și de procesele chimice din organism, hrana pe care o consumăm și felul în care ne raportăm la ea au puterea de a schimba datele noastre de viață.

Așadar, pentru cei care vor să înceapă să exploreze beneficiile pe termen scurt și lung ale schimbării dietei, alături de multe alte transformări și revelații în traiul cotidian care vin la pachet cu noul stil alimentar, sunt absolut bucuroasă să vă asist prin toate cunoștințele și experiența acumulate teoretic și practic. Mă puteți contacta pe mail la adresa monica_neagu05@yahoo.com sau pe contul de Facebook https://www.facebook.com/monica.neagu.52, unde vă puteți înscrie atât la consultații pe mail (cu un tarif inițial de 50 lei), fie pe Skype (tarif 100 lei/sesiune), sau față în față pentru cei care locuiesc, ca și mine, în București.

Vă aștept pe fiecare cu inima deschisă! O primăvară luminoasă tuturor!

Monica Neagu

 

 

Energie verde

 

Broccoli la wok

Nimic nu vestește mai frumos sosirea primăverii decât apariția primelor verdețuri din curți și piețe, o explozie de clorofilă care îți trezește retina adormită de cenușiul iernii și apetitul pentru nou și proaspăt. Vibrația culorii verde în bucătărie echivalează cu însăși viața, acea viață la care te trezești după lunga „hibernare”, când toate funcțiile și simțurile corporale necesită un stimul de forță și trezie odată cu vremea caldă.

Tot ce e verde în această perioadă – urzici, spanac, lobodă, salată, ceapă, usturoi – sunt tonice excelente pentru organism, conținând cele mai importante elemente de care avem nevoie după iarnă: vitamine și minerale din belșug, plus un bonus binevenit de fier, ce curăță fluidele și cresc parametri de funcționare celulari. Fie că gătim o mâncare lejeră de verdețuri – cu cât mai puțină sare și ulei folosite, cu atât corpul va asimila mai ușor calitățile ingredientelor de bază – , fie că alăturăm frunze de salată crudă, cu multă lămâie, unui fel principal de la masă, rolul elementelor verzi din farfurie este de alcalinizare și resuscitare a circulației sângelui – „alimentatorul” organismului – și a limfei – „eliberatoarea” de reziduuri. Când acești doi transportori vitali lucrează lin și eficient, atunci putem spune că suntem și ne simțim sănătoși.

Personal, prefer hrana cât mai vie – cu cât mănânc o cantitate mai mare de crudități, cu atât tranzitul intestinal este mai alert și senzația de corp ușor mai prezentă – iar unul dintre trucurile mele culinare de primăvară este cât se poate de simplu și natural: adaug 1-2 mâini de verdeață proaspătă – pot fi urzici, spanac sau ștevie – în orice mix de fructe preparat la blender, și servesc cu nesaț băutura rezultată, ce capătă o ușoară tentă verde-smarald. O astfel de rețetă e mult mai plăcută la gust decât clasicele băuturi verzi de grâu sau alte plante concentrate, pe care mulți se străduiesc (cu greu) să le consume pentru sănătate, în pofida texturii neplăcute mâloase și a savorii grele de clorofilă pură.

Vestea bună este că primăvara abundă de super-alimente locale, ieftine și la îndemână, pe care le putem folosi cu inventivitate în fiecare zi. Iar o tură de piață făcută temeinic în weekend ne asigură tot strictul necesar pentru o săptămână verde. Ceea ce vă doresc cu prisos tuturor 🙂