Fiecare dintre noi are unul sau mai multe capitole la care vrea să lucreze dar atunci când vine concret vorba să o facă, de undeva, din lăuntrul său, aude clar vocea lui NU POT. Care apoi capătă tonuri de NU ACUM, NU AM TIMP, NU SUNT PREGĂTIT și așa mai departe.
La prima vedere, aparenta neputința este ușor confundată cu lipsa de voință și cei mai mulți dintre noi cădem ușor în capcana de a ne face vinovați că nu suntem suficient de puternici să reușim ce ne-am propus. „Nu am voință să slăbesc”, „nu am voință să mă las de fumat”, „nu am voință să mă țin de sport”, „nu am voință să fac o schimbare” – toate aceste gânduri, rostite sau nu cu voce tare, se transformă progresiv în credințe care ajung, într-adevăr, să ne limiteze aria de posibilități și să pună pe noi ștampila de neputincioși.
Dar cei care au încercat o dată sau de mai multe ori să atingă un obiectiv ca cele enumerate mai sus, au eșuat și apoi s-au resemnat cu falsa impresie că nu sunt în stare, nu au aflat încă metoda corectă prin care se pot duce la bun sfârșit și împlini cu adevărat astfel de planuri: nu voința este răspunzătoare de succes, ci reorientarea minții către alte zone de interes și captarea atenției în altă direcție.
Când un fumător se îmbarcă într-un zbor de 12 ore, nu voința este cea care îl determină să nu își aprindă o țigară, ci faptul că știe că oricum nu poate să fumeze și atunci gândurile lui se mută, relativ ușor, în altă parte: la filmul de pe ecran, la priveliștea de pe geam, la alți pasageri și tot așa. Astfel, el reușește să nu mai fumeze de-abia când atenția și concentrarea lui s-au deplasat de pe obiectul X pe obiectul Y.
Este, practic, același efect ca atunci când suntem îndrăgostiți: cui dintre noi îi mai arde de mâncare atunci când gândurile și energia noastră merg cu intensitate către persoana iubită? Sau cărui copil i se mai face foame atunci când se află în față cu jucăria mult dorită pe care abia o descoperă și de care nu se mai satură ore în șir?
Ei bine, putem replica fenomenul chiar și atunci când nu suntem îndrăgostiți și nici nu primim jucăria preferată 🙂 Putem să-i dăm minții noastre ceva de lucru – o activitate creativă, ceva care să ne distragă atenția și să ne facă în același timp plăcere – și vom vedea că vor trece ore, chiar zile în care nu ne vom gândi obsesiv că ne e greu fără…dulciuri, țigări, internet sau alte mici mari dependențe care ne dau impresia că nu putem trăi fără ele.
Când am ținut postul cu apă de 7 zile, nu vă imaginați că m-am gândit prea mult la mâncare sau m-am fixat pe ideea că nu o să mai pun ceva în gură atâta timp. Dacă mi-aș fi canalizat atenția pe acest aspect, cu siguranță că aș fi căzut răpusă de foame, la propriu și la figurat. În schimb, am căutat să mă concentrez pe ce frumos e să te plimbi în natură, să vezi sau să citești ceva care îți hrănește spiritul, pe planuri și obiective curente sau de viitor. Am găsit lucruri care să mă entuziasmeze și m-am abandonat cu totul. Așa am învățat eu că se poate și că POT.
jurnaldedetox 